Rolul jocurilor video în predarea literaturii (Eseu)

Într-o eră a digitalizării continue, profesorii apelează la noua tehnologie pentru a se adapta universului studenților lor, pentru a rămâne relevanți în această continuă schimbare a intereselor. Elevii sunt motivați de elementele culturii populare, fiind expuși constant unui mediu bogat în informații și tipare textuale. Și totuși, care este legătura dintre literatură și jocuri video? În primul rând, există o asemenea legătură?

Elevii au nevoie de îndrumare în ceea ce privește dezvoltarea abilităților literare de analiză și comunicare, precum și a gândirii literare. Orele dedicate integrării jocurilor video în mediul literar corespund pasiunilor elevilor, punând în lumină un interes major al acestora, reprezentat de divertismentul în mediu virtual. Până în acest moment, competențele de lectură și abilitățile literare erau aplicate cărților, dar aceleași abilități pot fi aplicate mai multor medii în care povestirea joacă rolul principal, precum benzile desenate, filmele și jocurile video.

Jocurile video au evoluat de la un simplu mijloc de divertisment la un instrument de învățare de o calitate profundă. Adesea, elevii consideră că sunt o parte mai semnificativă a unei povești în cadrul unui joc video decât în mediul creat de cărți. Nevoia profesorilor de a examina jocurile video ca literatură pornește de la lipsa de interes pentru lectură a elevilor din clasele actuale care au crescut petrecând mai mult timp jucând jocuri video decât citind cărți.

Însă cum putem folosi jocurile video pentru a preda literatura și pentru a dezvolta competențele de analiză ale elevilor noștri?

Articol integral

Pedagogia digitală: Definiție și arie conceptuală

Există o pedagogie digitală, ca domeniu distinct, diferit de pedagogia generală și de oricare altă pedagogie? Dacă da, care sunt finalitățile, obiectul de studiu, metodele specifice și principiile pedagogiei digitale? Ce este pedagogia digitală și cum se articulează cu științele educației? Acestea sunt întrebările etapei de debut a unei arii emergente în cadrul științelor educației, în care practica ne provoacă, ne determină, ne impulsionează la lărgirea corpului existent de cunoștințe și metode pedagogice.

Articolul contribuie la contextualizarea ansamblului de informații, experiențe și cunoștințe științifice, condiții, relații, semnificații care orbitează în jurul sintagmei „pedagogie digitală”. Termenul în sine este utilizat de peste 10 ani – primele articole dedicate fiind din 2011, cu elemente de proto-pedagogie digitală în 2004: Latham, apud Fyfe – însumând însă o serie de concepte și practici mult mai vechi, câteodată într-o manieră nouă.

Articol integral